introdurere. pentru ca se intampla in Romania

Nu este usor sa fii pus in postura de a cere ceva de la cineva mai ales bani. Imi este foarte greu dar din pacate nu am alta solutie. Am fost si sunt inca victima unui sistem de sanatate si el bolnav la randul sau. Un sistem de sanatate care m-a mutilat, m-a ciopartit, m-a umilit si api m-a lasat de izbeliste, neasumandu-si incompetenta si neputinta, vina. In Romania nu avem salile de operatie de la neurochirurgie dotate corespunzator pentru  a efctua o operatie in conditii de sigurantaa ca in orice alta tara civilizata din Uniunea Europeana. Ma refer aici la acel "GPS" casa il numesc asa, un nstrument car nu permite medicului sa taie vre un nerv vital. Neurochirurgul care m-a perat pe mine a spus ca u concepe sa opereze fara asa ceva. Din aceasta cauza, a lipsei echipamentuli saloanele de la neurochirurgie sunt pline de ppacienti paralizati asemeni mie. Eu acum sunt nevoita sa platesc pentru incompetenta unui sistem medical si rudimentarismul unor medici care nu au stiut ca bucata de craniu ce mi-a fost xtirpata in urma unui edem cerebral facut pe fondul infestarii cu salmonela luata bineinteles de la apa din Spitalul Universitar Bucuresti, trebuia implantata subcutanat la burta sau la picior pentru a se mentine viu. Ei nu au stiut decat sa il puna in borcan si astfel acum un os putred  este imposibil de pus, generand infectii. Asadar reconstructia de craniu este absolut necesara. Si pe cine intereseaza ca eu din cauza nstiintei unora trebuie sa latesc 20 0000 de euro pentru o proteza? Pe nimeni statul roman nu te ajuta cu absolut nimic. Este ca un golan care pune piedica unei batrane si apoi o intreaba ce ai pierdut mamaie pe jos. Eu de 3 ani de zile sunt paralizata pe partea stanga. Am o pareza  foarte spastica care imi ingreuneaza recuperarea desi m-am dus la gimnastica recupratorie si am facut eforturi in acest sens. Norocul meu ste ca tata este pensionar si sta cu mine acasa, ingrijindu-ma ca pe un copil, deoarece eu nu ma pot dscurca singura. Am nevoie permanenta de insotitor. Dar ce asta a contat pentru cmisia de la handicap?! Bineinteles ca nu. Pe vremea aceea mergeam numai in scaunul cu rotile. Asa am intrat in biroul de evaluare, explicand si aratand toate actele doveditoare ale bolii mele si ale celor 4 operatii. Nimic nu a contat. In ciuda starii mele de sanatate precare si a imobilizarii eu au fost incadrata doar in gradul   2 de handicap, fara institor( ceea ce presupune a fi apta de munca 4 ore pe zi). Au luat in considerare doar ca am avut cancer nu si ca sunt paralizata, lucru extrem de vizbil. Deci inca o data cand am avut nevoie de Stat el m-a dezamagit si-a batut joc e mine oferindu-mi doar o indemnizatie de 234 de lei lunar, o suma extrem de mica pentru un pacient care a facut si face atata chimioterapie si are nevoie de  ingrijire speciala, atat o alimentatie sanatoasa, care se intretine cu sume consistente la noi, plus medicament speciale, etc. Pacientii romani sunt orfani, lasati in voia sortii. Iar eu asa ma simt. Nimeni de la nvel inalt nu m-a ajutat. Si AM MARE NEVOIE DE AJUTOR! VREAU SA TRESC!!! Am doar 24 de ani si imi doresc cu disperare sa traesc. Mai am multe visuri de implinit, viata este foarte frumoasa si voi lupta pentru acest deziderat nu vreau sa ma las batuta dar din pcate pentru  sta am nevoie de AJUTOR. Un ajutor financiar, vital pentru mine, pe care nu il pot obtine decat de la amenii cu suflet, care ori dau din putinul lor, ori au o situatie fnanciara mi buna sipot face cu mai multa usurinta un bine. Stiti suntem obisnuiti sa fim dezmagiti, suparati de cei din jur, dar acum dupa ce m-am imblnavit a descoperit multe persoane care mi-au facut foarte mult bine. E greu si asa. Nu stii catedata cum sa reationezi, cum sa faci sa intorci binele facut, sa multumesti