Operata la propriu din cap pana in picioare

Ce imi mai ramasese mie neciopartit din corp? : un deget, atunci hai sa il “rezolvam” pentru a se incadra in peisaj.

Duminica, 23 septembrie 2012 am plecat in Turcia,  pentru controlul obisnuit din 3 in 3 luni.

Am plecat cu mari emotii, pentru ca desi la controlul din iunie tumora mai regresase, situatia ramasese totusi incerta. A fost un control putin atipic pentru ca am facut si cateva investigatii in plus ca de obicei, ramanand cu sechele severe dupa toate cele 4 operatii si cele 6 luni de cortizon din decembrie 2011 pana in iunie 2012, disfunctionalitati ce trebuiau verificate. Cel mai neplacut a fost ca a tebuit sa fiu programata la chirurgie pentru ca de 3 luni de zile o trag serios cu degetul mare de la piciorul drept, sanatos chipurile, care in urma unei banale pedichiuri a copt continuu,  avand imunitatea extreme de scazuta, impiedicandu-ma sa mai umblu la el si    sa nu las unghia sa se incarneze unghia sa se incarneze.  Lunile au trecut, el se tot umfla, desi l-am uns cu toate leacurile babesti si de la farmacie. Nu este fitza ca am decis sa ma  operez acolo, dar eu doar ce terminasem chimioterapia pe luna septembrie cu doua zile inainte si nimeni aici nu s-ar fi riscat sa imi faca o astfel de interventie. Este un fenomen asta ca medicii din tara refuza imi sadea orice fel de tratament, temandu-se pe buna dreptate. Si imi sugereaza sa ii intreb pe cei de la Anadou pentru orice problema cat de micaDe abia am convins sa mi se faca o operatie dentara la un an dupa terminarea chimoterapiei, dar  acum! Am cerut inainte sa plecam niste diuretice de la o farmacie, pentru a estompa efectele sevre ale cortizonului, care retin apa in tesuturi. Mi s-a dat doar jumatate de pastila din doua in doua zile, ca nu cumva sa patesc ceva , cu recomandarea de a nu spune nimanui de unde le-am luat in caz ca mi se intampla ceva. A fost groaznic la operatie pentru ca mi s-au facut 4 injectii cu anestezie intr-un singur deget, dar acum slava Domnului este totul bine, chiar daca am stat atata timp cu infectia asta in corp si a fost foarte periculos.  Asta poate parea usor pe langa cele 4 operatii cerebrale, dar cand treci prin atatea si mai vin si lucrurile astea apparent minore  nu sunt usor de suportat deoarece ajungi la un fel de suprasaturatie. Prima data am fost programata la chimioterapeut, pana sa iasa rezultatul RMN-ului. Acesta mi-a spus ca chiar daca este totul bine voi continua chimioterapia, insa mi-a recomandat apoi sa ma programez si la un endocrinolog, intrucat nu a fost multumit de faptul ca eu nu ma desumflu de la cortizon, temandu-se ca acesta m-a dereglat hormonal intr-un fel, reactie advesa posibila. Vestile de la endocrinolog au fost bune oarecum, observand ca nu sunt grasa, ci pur si simplu plesneste pielea pe mine de umflata ce este, ceea ce anula o glanda tiroida data peste cap, care m-ar fi ingrasat desi eu nu mananc mai deloc si fac si destula miscare in situatia data. Mi-a recomandat o serie de analize pe care mi-a permis sa le fac in tara si sa i le trimit prin mail. Sper din tot sufletul sa nu fie problem sis a iasa bine.

A venit randul vizilei la radioterapeut,pe care l-am intrebat de o anume problema pe care se presupunea ca o am de la radioterapie, si persistand aceasta de peste 3 ani mi-a recomandat sa ma vada un pneumolog, pentru a clarifica “problema”, despre care nu o sa scriu nimic pentru ca nu este prea placut de auzit  asemenea detalii. Am facut o radiografie pulmonara detaliata si un test de respiratie care au iesit in parametrii normali, ceea ce l-a facut sa creada ca ceeea ce mi se intampla poate fi de la o alergie puternica, pe fondul imunitatii mele  scazute, si a celor ce s-au intamplat in 4 luni de spitalizare, recomandandu-mi niste pastille si spray-uri antialergice. Pentru a descoperi cauza a ceea ce mi se intampla am fost si in Slobozia la un medic, pentru ca eu nu sufar sa ma tratez numai in Turcia atunci cand nu este cazul, dar acum intrebasem multi medici si de la noi si nu aflasem un raspuns si se impunea a intreba si in Turcia ca ultima optiune . Am facut in Slobozia o radiografie a sinusurilor si atat si bineinteles nu am descoperit nimic.

Acestea toate pe care le-am descries mai sus au venit ca problem adiacente, dar cel mai important este ca tumora nu numai ca a regresat ci jumatate din ea a disparut cu totul. A fost mult mai bine decat se asteptau medicii dupa ce avusesem o recidiva atat de mare si de violenta .Continui sa ii surprind in continuare,  mi-au spus, si daca o tin in ritmul asta este posibil spera ei sa dispara de tot, dezideratul meu suprem. Este totul bine, dar asta nu m-a impiedicat sa continui chimioterapia si de data asta cu o doza si mai mare, de la 290 mg. la 320mg., tinand cont de faptul ca eu am luat in greutate din cauza atator luni de cortizon.

Atat chimioterapeutul cat si profesorul de radioterapie mi-au recomandat sa vin la control peste alte 3 luni dar le-am raspuns cat de poate de sincer ca noi nu mai avem  bani pentru o venire in Turcia, atat de repede si le-am spus ca le voi trimite un RMN facut in tara si bineinteles ca au fost de accord, intelegand situatia.

La aflarea vestii ca voi continua chimioterapia am ramas blocate si eu si mama, nu pentru faptul ca aceasta nu imi va prii, ci pentru ca Dr. Lazarescu, singurul oncolog din judetul Ialomita, de la Spitalul judetean Slobozia a spus ca nu imi va mai da Temodalul, chimioterapia de care am nevoiepentru ca mi-a dat 6 luni si statul nu mai deconteaza, aberatie enorma deoarece el mi-a dat doar 2 luni, pe orimele 4 doze cumparandu-le din Turcia tocmai pentru a evita intalnirea cu dansul. Teoretic dupa cum spune el k numai 6 luni sunt decontabile ar trebui sa mai am dreptul la inca 4 luni. Incertitudinea ca vom putea procura medicamentul, ne-a determinat sa cumparam iar doua doze de Temodal din Turcia,nepermitandu-ne sa amanam inceperea tratamentului in cazul in care acest domn doctor refuza din nou sa ne dea reteta.  Asa s-au cheltuit ultimele doua mii de euro pe care ii mai aveam.

Dar vai! Cum sa imi regreseze mie tumora cand oncologul de la noi, stimabilul  Gheorghe Lazarescu decisese sa imi inchida dosarul, fiind convins ca voi muri, Temodalul nefacandu-si efectul in acceptiunea lui inerta.

Se pare ca totul merge spre bine si acum mai mult ca niciodata astept sa fac operatia de cranioplastie.

 Dar cu ce Doamne, cu ce? Intrucat totul costa  si nu avem posibilitatea.