Un nou capitol din romanul” Se intampla in Romania”

Macelul calaului oncolog Gheorghe Lazarescu de la Spitalul judetean Slobozia

Daca imi inchipuiam ca mai rau ca la Spitalul municipal/ universitar Bucuresti nu se poate. convingerile mi-au fost demontate de practicile anti biotice ale medicului oncolog Gheorghe Lazarescu de la Spitalul judetean Slobozia.

Dupa ultima recidiva din martie 2012, cea mai violenta de pana acum , nu s-a mai putut interveni chirurgical, din cauza proastei amplasari, radioterapia ar fi fost ineficienta datorita dimensiunii foarte mari si s-a recurs la o singura solutie, reinceperea chimioterapiei. Ne-am speriat foarte tare, si nu din cauza efectelor acesteia  sau pentru faptul ca regresasem cu 3 ani, ci, pentru ca asta insemna ca in fiecare luna sa mergem la spital, la singurul oncolog din judet, Dr. Lazarescu, despre care tot orasul stie ca refuza sa dea pacientilor reteta. Incercand sa evite intalnirea cu acesta, mama adecis sa cumpere 4 doze de Temodal din Turcia, suficiente pentru 4 luni pana la urmatorul control din iunie cu riscul de a cheltui  peste 2 000 euro, banii necesari urmatorului control.

Lunile au trecut si chimioterapia mea s-a terminat, si nu am putut  ocoli inevitabilul: intalnirea cu Dr. Lazarescu, stimabilul calau.

Ne-am luat inima in dinti si am purces in cabinetul doctorului, care bineinteles era in starea lui permanenta de agitare. Foarte nevrotic din nimic se adresa mamei cu apelativul cucoana

_ “Ce ai cucoana mata intelegi numai ce iti convine? “, asta doar pentru faptul ca a indraznit sa il roage sa repete o intrebare ,pentru ca are aparat auditiv si aude cu greutate. Ne-a recomantat sa ne ducem la IOB, Institutul Oncologic Bucuresti,  sa fiu acolo evaluata de doctorita Anghel, intrucat nu ne va da reteta. Daca mama a indraznit sa spuna  ca eu am fost deja evaluata recent de medicii din Turcia care ma diagnosticasera cu recidiva si imi dadusera tratament cu Temodal, aducand si toate actele necesare doveditoare si ca este canicula iar ea nu ma poate duce atata drum sa ma chinuie degeaba,  a inceput sa curga o lunga serie de jigniri: Cucoana esti nebuna! Si a scris in fisa mea ca “ mama refuza consultul la IOB”.

Am ajuns si la IOB, dupa un drum istovitor.

Am intrat in cabinetul doamnei doctor si i-am spus de unde venim si cine ne-a trimis iar dansa a izbugnit:

_ “ Doamna m-am saturat de Lazarescu asta al vostru!

_ Nu stiu de ce imi trimite mie toti pacientii lui?!

_ Eu nu am ce sa va fac deoarece fata dumneavoastra are recidiva si e de datoria lui sa va dea reteta.

_Daca acum descopera cancerul, o internam la noi si o tratam, facandu-i fisa aici, dar asa nu am ce va face

_ Eu nu sunt nici casa de sanatate nici  sefa lui!

Am cerut macar sa ne dea in scris ca am fost la dansa ca sa ne creada si sa ne transcrie reteta dupa cea pe care o aveam de la medicii turci, ca doar atat avea de facut

Bineinteles ca doamna doctor nu ne-a dat nimic la mana cum ca am fost acolo, insistand pe faptul ca este obligatia dansului sa isi trateze  pacientii.

A doua zi a trebuit sa mergem la Dr. Lazarescu pentru a ii spune ca am fost la Bucuresti. Nu am mai mers eu cu mama pentru a nu agita spiritele, desi noi nu aveam nicio vina de toanele lui proaste. Tatalui i-a spus ca eu nu mai am mult de trait,  Temodalul nu isi face efectul si il iau degeaba si ca nu are rost ca statul sa mai cheltuiasca bani cu mine, ca oricum mor, iar el imi inchide fisa si sa nu mai venim niciodata la el, desi statul nu m-a ajutat cu 1 leu, iar eu sunt in viata inca poate si din cauza tratamentului cu Temodal, intrucat toate terapiile au contribuit cate putin la vindecarea mea.

Inca o data sistemul si-a aratat neputinta sau mai bine zis reaua- vointa de a ma salva, exact ca in 2009 cand am fost data acasa ca nu mai am de trait decat 56 de saptamani, fiind in metastaza. Am demonstrat ca nu mor caii cand vor cainii, cum spune un proverb romanesc. Nu o sa mor nici acum, ca asa doreste doctorul Lazarescu.

In cele din urma, cu plangeri multiple la directorul spitalului si prezenta presei locale s-a sinchisit sa imi dea reteta. Mi-a dat doar de doua ori, pentru 2 luni, si mi-a spus sa nu mai vin luna viitoare la el, ca am facut 6 cure de Temodal si statul nu deconteaza mai multe, uitand, poate cu buna vointa ca noi am cumparat primele 4 doze din Turcia, pe banii nostri, iar statul nu mi-a platit  mie decat pt 2 luni si as mai avea deptul legal la inca  4.

Speram sa mai fi regresat tumora pentru a nu mai avea nevoie de chimioterapie. Daca Doamne -fereste!, medicii vor considera necesara continuarea tratamentului, o sa fiu nevoita sa intrerup tratamentul, pentru ca nu are cine sa mi-l dea in Romania.

Cazul meu nu este unic in ceea ce priveste confruntarile cu Lazarescu. Stand ore intregi la coada in fata cabinetului  dansului am aflat o multime de experiente horror ale altor pacienti, bolnavi de cancer. Asa se face ca oamenii mor in chinuri, deoarece medicul refuza sa le prescrie morfina, unei paciente care venise in trecut cu fratele ei, tot bolnav de cancer ii spunea de fiecare data cand il aducea la control:

_ Iar ati venit cu el?, in traducere libera nu mai crapa odata!?

Se pare ca doctoral Lazarescu vrea sa aiba drept de viata si de moarte asupra pacientilor lui( mai mult de moarte decat de viata).

O doamna destul de in varsta imi spunea ca ii tremura picioarele la gandul ca urmeaza sa intre in cabinet.

Asa se face medicina la noi, iar eu

AM OBOSIT SA MA LUPT CU ACEST SISTEM INEPT, cu medici si asistente ce se cred Demiurgi, ingamfati si zeflemitori.

Culmea este ca tocmai doctoral mi s-a plans ca nu mai face fata, ca sunt pacienti multi, iar el  e unul singur si ca si-ar da demisia cu cea mai mare placere, ca a obosit avand si un accident vascular in trecut, accident pe care pacientii vor sa i-l provoace din nou, deoarece sunt impertinenti si se poarta urat, fara pic de respect. Solutia este simpla: Iesi la pensie!!! Ca ai peste 70 de ani si Lasa-ne, lasa-ne!!!   

Un vers dintr-un cantec intreba retoric: “ Oare cand toate acestea or sa se termine. Astept si eu cu nerabdare sa se termine aceste abuzuri.