An Nou, dar aceleasi dureri de cap,

Revelionul l-am petrcut impreuna cu fidelele dureri de cap, ce nu mai vor sa plece de la mine, asa cu una, cu doua.

Acum pe 7 ianuarie2014, s-au implinit 2 luni de la ultima operatie, a 6-a. Recuperarea a mers pe un fagas ascendent, pana intr-un punct, cand incet, incet durerile s-au facut prezente in capul meu. Initial, doar durere, apoi presiune din ce in ce mai mare, care nu cedeaza cu un simplu analgezic. Simti cum creierul iti este presat si nu poti face nimic. Vajaie tot capul.

Din experienta datilor trecute stiu ca pentru presiune mi s-a prscris nenorocitul tratament cu cortizon,medicament pe care din fericire il aveam in casa si sper sa imi potolesc “uraganul din capul meu” pana in februarie cand ne-au recomandat sa ajungem la control.

Sunt extem de curioasa sa aflu in urma RMN-ului care este cauza durerilor, mai ales ca am incercat sa asediem tumora cu toate mijloacele naturale/naturiste. Inca nu disper, trebuie sa se gaseasca ceva si pt mine.

In prezent, s-au mai calmat apele in capul meu, dar nu a incalzeste prea tare atata timp cat asta se intampla numai sub tratament. Sper sa nu ajung in stadiul in care nici tratamrntul nu imi va mai fi de folos! Asa ca Doamne ajuta! Sa traiesc pana in februarie si atunci o sa vad incotro o sa o iau, daca mai este ceva de facut. Ei au preconizat k 90-100% va recidiva dupa operatie, desi eu am refuzat sa ma gandesc la asta, facandu-mi astfel mai mult rau.

M-au luat prin surprindere si tot asa or sa si plece, cum au venit. Acum 2 ani, am scapat pe negandite de tumora din centrul creierului( putina chimioterapie, un regim alimentar f strict si gata!, Dar mai greu este se pare sa mentii acesta stare de “creier curat”. Ce o vrea Domnul!! Eu am facut tot ce mi-a stat in putina sa fie bine, si sper ca o sa fie!!! Mai mult, nu o sa ma dau batuta, considerand asta o sinucidere sa stai sa astepti sa muri in chinuri groaznice, asa cum mi s-a mai recomandat. Nu sunt lasa sa fug, ascundandu-ma in spatele morfinei, care oricum nu curma durerile de tot. Pana si animalele sunt inzestrate cu instinctul de supravietuire, daramite omul.