http://observator.a1.ro/social/Viata-Alexandrei-are-un-pret-prea-scump_74520.html

Certitudini funebre

Nu cu sabia deasupra capului precum Damocles, ci cu ea in interiorul creierului. Sabie, butoi cu pulbere, bomba cu ceas, rezultatul este acelasi. Pericol imminent.

Previziunile funebre, despre care am scris data trecuta, s-au transformat azi in certitudini funebre.

Am primit oficial raspunsul din Turcia:

Trebuie efectuata URGENT operatia!!!!

Este vorba despre un rest tumoral, un chist plin cu lichid, invelit doar de o camasa foarte subtire.

Extrem de periculos!!:

Mi s-a explicat ca la orice zdruncinatura, chistul se poate fisura, iar consecinta imediata imi va fi fatala. Creierul poate fi inundat de acel lichid si nimeni nu ma va mai putea salva. Voi muri pe loc, instantaneu.

In momentul de fata o tumora obisnuita ar fi fost o solutie mult mai convenabila, pentru ca nu iti oferea o moarte atat de violenta.

As fi avut poate timp mai mult de actiune. Dar acum e contracronometru.

Inca nu am official costurile dar, o sa le postez de indata ce le primesc, dar cu siguranta totul o sa se ajunga la peste 25 000 euro.

O suma derizorie pentru unii, o suma uriasa pentru mine, care face diferenta dintre viata si moarte.

Cateva secunde nefaste, pot sterge 4 ani de chin in care m-am zbatut sa supravietuiesc. Nedrept!!!

Refuz sac red ca voi muri, si o sa ma lupt pana in ultima clipa.
Donatiile se pot depune in conturile urmatoare: 

Cont BRD

RON: RO43BRDE230SV25479242300

EUR: RO39BRDE230SV25479322300

USD: RO35BRDE230SV25479402300

·     Aron Alexandra – Daniela , BRD filiala Slobozia

Previziuni funebre …

Pe principiul, „un elefant se legana pe o panza de paianjan...” si pentru ca nu se rupeea mai venit un elefant”

Reiterez:

O operatie s-a faurit, , si pentru ca inca n-am murit ,inca una s-a mai faurit

2 operatii,

3 operatii,

4 operatii

5 operatii???

Se preconizeaza si a 5 –a operatie. Nu e batut in cuie inca dar luni o sa aflu sigur.

Dupa toata tevatura pe care am avut-o cu RMN-ul facut acum pe 3 dec. la Constanta, cand mi l-au comparat cu unul anterior ce nu prezenta recidiva si ne-au anuntat ca tumora s-a dublat speriindu-ne groaznic, l-am trimis spre citire si celor din Turcia de la Anadolu pentru a ma diagnostica, avand incredere maxima in ei, vadit dovedita in altimii 4 ani.

Am trimis RMN-ul saptamana trecuta si spre surprinderea mea raspunsul intarzia sa apara, ceea ce lor nu le sta in fire sa fie atat de lenti in citirea lui. Mi-a starnit un semn de intrebare si o oarece teama, care din pacate s-a dovedit a fi intemeiata. “Ceva este putred in Danemarca”. Cei trei neurochirurgi de la clinica sunt foarte nedumeriti in ceea ce priveste rezultatul din cate am inteles de la unul din translatorii care se ocupa de mine si m-a sunat sa imi comunice ipotezele medicilor.

Mi-a spus ca asteapta si parerea medicului meu oncolog.

Mi-am dt seama repede cam despre ce este vorba si am intrebat, daca se gandesc neurochirurgii la o eventual operatie, cea de-a 5-a, asa ca un fapt divers.

Mi-a fost confirmata temerea: Medicii ar vrea sa opereze si vor confirmarea oncologului ca nu va disparea tumora complet numai prin chimioterapie. Radioterapeutul a confirmat ca radioterapia nu mai este posibila pentru a treia oara.

Am dedus dupa telefonul de astazi, ca cei din tara au avut dreptate si ca tumora chiar este atat de mare.

Cum o sa scap de ea numai Dumnezeu stie.

S-a nascut de cum am aflat de aceasta ipoteza, intrebarea:

In eventualitatea operatiei de unde facem noi rost de atatea zeci de mii de euro?

Sunt disperata. Aproape ca nu ma gandesc atat de mult daca am vreo sansa sa mai scap si din operatia asta, cat ma gandesc daca o sa ajung pt efectuarea ei acolo.

Nelinistea si spaima mea sunt intemeiate de faptul ca noi nu ne-am permis nici sa ajungem la un banal control, acum in decembrie, un control ce se ridica la aprox. 3000 euro, daramite o operatie de cel putin 20 000  euro.

Refuz sa cred k dupa ce am trecut prin atatea, dupa ce am sfidat moartea de atatea ori, sa ma sting din imposibilitatea de a efectua aceasta interventie chirurgicala.

Cum sa mori tocmai acum?

Refuz sa cred ca o sa mor la doar 25 de ani, pe care sper sa apuc sa-i mai implinesc in aprilie.

Ar fi cea mai cinica moarte posibila, una care sa te ia dupa ce ai stat 4 ani in coma. Da intr-adevar in acesti 4 ani, ticsiti de chimioterapie, neputinta data de trupul paralizat, au fost ca o coma indusa fara vointa mea.

Cred k neacceptarea conditie de pacient si dorinta arzatoare de a devein cel putin atat cum eram inainte m-au tinut in viata si m-au ajutat sa progresez putin cate putin.

Acum sunt pusa in fata unei situatii ce pare fara iesire:

Cum imi voi plati cautiunea sa ma eliberez din lagarul mortii??

E o cautiune mult prea mare, care nu tine cont de pensia mea de handicap de 200 lei.

E o lupta inegala

Cum ar fi sa se lupte Stefan cel Mare, Calare pe cal, cu  armata din SUA, sau Japonia din zilele noastrecu tunuri, mitraliere, bombe atomice.

Ce strategie trebuie sa adopt pentru a castiga razboiul?

Pana acum am castigat 4 lupte. Nu este putin , dar simt ca in cea de a 5-a, sunt pe cale sa capitulez.

Ma simt asediata din toate partile si

Nu vreau sa capitulez!!!!, Desi nu mai am munitie, dar

Vreau sa traiesc e putin spus. Sunt mai degraba disperata sa traiesc. Cand am aflat prima data de tumora,   in acceptiunea mea cancerul fiind incurabil,am acceptat cu o seninatate aproape meschina, ajungand sa fac haz de faptul ca voi muri, dar acum dupa ce am luptat atat nu vreau. S-au schimbat datele problemei.

Imi e frica sa ma gandesc in perspectiva.

Viitorul prin natura definitiei este incert, dar la mine viitorul are alte valente.

Imi e frica sa ma gandesc la ce se va intampla cu mine, cum de regula obisnuieste omul sa faca previziuni, cand eu nu stiu daca mai apuc Pastele. Tumora cerebral nu iarta si este extrem de violenta. Am trait cu tumor ape creier, dupa cum au apreciat medicii vreo 10 ani, fara nicio problema, dar cand s-a declansat prima duprere de cap, evolutia a fost fulminanta. In doua saptamani ajunsesem din om neom: migrene insuportabile, varsaturi, lesinuri. Blitzkrieg-ul declansat, m-a daramat..

Azi sunt, maine pot cu usurinta sa nu mai fiu. Nu vreau sa imi inchipui cum o sa fie luni daca ma cheama urgent pt operatie. Doamne –ajuta! e tot ce pot spune.
Donatiile se pot face la BRD in urmatoarele conturi
 

Cont BRD

RON: RO43BRDE230SV25479242300

EUR: RO39BRDE230SV25479322300

USD: RO35BRDE230SV25479402300

·     Aron Alexandra – Daniela , BRD filiala Slobozia

Daca se intampla in Romania la Bucuresti, la Slobozia de,ce nu s-ar intampla si la Constanta?

Iresponsabilitate, supercifialitate

Un cosmar fara de sfarsit, un roman trist,” Se intampla in Romania”  pe care  nu il mai termin. Viata are grija sa ma inspire permanent.

Se facu, ca acum in decembrie s-au implinit trei luni de la ultimul RMN pe care slava Domnului am reusit sa-l facem in Turcia , la Anadolu. Ca si pana acum, ar fi trebuit sa ma prezint la controlul de rutina, la mine chiar absolut necesar dupa ultimele recidive.

         Nu am mai avut bani sa mergem in Turcia, si ne-am adaptat, ducandu-ne pt efectuarea RMN-ului la o clinica privata din Constanta, acum pe 3 decembrie 2012. Trebuia sa ne prezentam cu ultimul RMN efectuat, din data de 24 septembrie 2012. Ne-am dus asa cum a trebuit cu “temele facute”,  si cu ultimele filme ale Rmn-ului si cu CD-ul, insistant chiar sa ia si filmele scoase pentru siguranta, in cazul in care nu pot deschide CD-ul de la Anadolu, gandindu-ne la diferenta de sistem. Am fost tefuzata si au preferat CD- ul, spunand ca totul este OK si ca il pot citi. Toate bune si frumoase, pana aseara.

Ma asteptam ca RMN-ul sa fie foarte bun, avand in vedere ca in iunie si septembrie, recidiva foarte violenta din martie 2012 regresase destul de mult.

Soc!!! Aseara ne-a luat matusa RMN-ul de la clinica si cand ne-a sunat sa ni-l citeasca. Am inghetat pur si simplu:

Cica tumora recidivase si era uriasa, 8,7 cm, pe 5,3. 

Eram indignata intrucat nu mai aveam dureri insuportabile, ameteli si stari de voma permanente ca la recidivele trecute, si ma asteptam ca tumora sa regreseze ca pana acum, si ma tot intrebam cu ce RMN au comparat ei de le-a dat recidiva?

Pe 31 aug. 2011 am mai facut un RMN la Constanta din lipsa de fonduri de a merge la Anadolu, pe care apoi l-am trimis si in Turcia, RMN care la vremea respectiva nu prezenta nici urma de tumora.

Asadar, restul tumoral , de la recidiva din martie li s-a parut urias. Mi s-a scurs jumatate de viata la aflarea vestii. Cand am ajuns in martie 2012 in Turcia aproape in coma nu m-a mirat ca a recidivat, deoarece nu ma asteptam la alt diagnostic, dar cand tu te astepti sa iti spuna cineva ca este totul bine, si sa te trezesti cu dublare tumorii inmarmuresti, si chiar daca RMN-ul ar fi fost bun, o astfel de veste putea declansa automat recidiva, eu neavand voie a fi expusa la socuri de nici un fel, nici positive, nici negative. Ai mei erau la fel terminati de veste, intrucat pur si simple ne-am saturat de necazuri si boala. Vorba tatei,

-         “Uite asa omori omul, declansandu-i in infarct, mai ales ca el este hipertensiv. Nu s-a ajuns pana aici dar nici bine nu ne-a fost, iar noi trei teemuram de spaima. Afost un mos Nicolae care a cam turnat piper peste cadouri.

-         Urmatorul RMN ar tebui facut in martie 2013.

-         Sper ca macar atunci sa putem ajunge in Turcia pt a lamuri intr-adevar starea mea de sanatate, stadiul de evolutie ar tumorii, intrucat, ei au aparatura mult mai performanta decat in primitivismul nostru neaos din spitale, ceea ce nu mai mira pe nimeni.

Foarte haios a fost cand ne-am dus cu filmul RMN-ului facut in Turcia in iun. 2012, la singurul doctor oncolog din Ialomita, pe atunci stimabilul domn, Lazarescu care a exclamat:

_ “ Dar de ce ti-a pozat craniul din atatea pozitii, de ce au fost necesare atat de multe poze?”

Ha, Ha, Ha! , foarte amar caci la noi tehnologia este un cuvant din science- fiction, iar asta poate ucide si schingiui.

Turcii sunt indignati cand trebuie sa le trimit astfel de RMN-uri rudimentare, pentru ca pozele sunt neconcludente, insuficiente.

Nu stiu incotro sa apuc pentru a ajunge in martie in Turcia, unde netrebuie aproximativ 3 000 euro, pentru un control de calitate, intrucat o tumora de 8,7/ 5,3 cm. Nu este ceva infim, iar noi nu mai avem un leu pe card? Stau si ma gandesc, cat de mare a fost tumora initiala din martie 2012, daca acum dupa doua regresii este colosala!? Sunt uimita, deoarece turcii nu mi-au dat niciodata dimensiunile reale, pentru a ma menaja si bine au facut, deoarece acum sunt pe buna dreptate inspaimantata de ce zace in creierul meu.

In ciuda tuturor acestor imtemperii, inca traiesc, dar sincer nu inteleg cum inca se produce miracolul asta, si cat timp o sa se mai produca?

Sper din tot sufletul sa termin acest roman, ” Se intampla in Romania”, si sa incep unul frumos “ A inceput sa se intample si in Romania”, cand poate ne-om alinia Europei.

Sa inchiei, prin a spune iarasi ca m-am saturat de boala asta si de sistemul asta corupt si ineficient ca de mere padurete? ,