Translate

joi, 6 decembrie 2012

Daca se intampla in Romania la Bucuresti, la Slobozia de,ce nu s-ar intampla si la Constanta?



Iresponsabilitate, supercifialitate
Un cosmar fara de sfarsit, un roman trist,” Se intampla in Romania”  pe care  nu il mai termin. Viata are grija sa ma inspire permanent.
Se facu, ca acum in decembrie s-au implinit trei luni de la ultimul RMN pe care slava Domnului am reusit sa-l facem in Turcia , la Anadolu. Ca si pana acum, ar fi trebuit sa ma prezint la controlul de rutina, la mine chiar absolut necesar dupa ultimele recidive.
         Nu am mai avut bani sa mergem in Turcia, si ne-am adaptat, ducandu-ne pt efectuarea RMN-ului la o clinica privata din Constanta, acum pe 3 decembrie 2012. Trebuia sa ne prezentam cu ultimul RMN efectuat, din data de 24 septembrie 2012. Ne-am dus asa cum a trebuit cu “temele facute”,  si cu ultimele filme ale Rmn-ului si cu CD-ul, insistant chiar sa ia si filmele scoase pentru siguranta, in cazul in care nu pot deschide CD-ul de la Anadolu, gandindu-ne la diferenta de sistem. Am fost tefuzata si au preferat CD- ul, spunand ca totul este OK si ca il pot citi. Toate bune si frumoase, pana aseara.
Ma asteptam ca RMN-ul sa fie foarte bun, avand in vedere ca in iunie si septembrie, recidiva foarte violenta din martie 2012 regresase destul de mult.
Soc!!! Aseara ne-a luat matusa RMN-ul de la clinica si cand ne-a sunat sa ni-l citeasca. Am inghetat pur si simplu:
Cica tumora recidivase si era uriasa, 8,7 cm, pe 5,3. 

Eram indignata intrucat nu mai aveam dureri insuportabile, ameteli si stari de voma permanente ca la recidivele trecute, si ma asteptam ca tumora sa regreseze ca pana acum, si ma tot intrebam cu ce RMN au comparat ei de le-a dat recidiva?
Pe 31 aug. 2011 am mai facut un RMN la Constanta din lipsa de fonduri de a merge la Anadolu, pe care apoi l-am trimis si in Turcia, RMN care la vremea respectiva nu prezenta nici urma de tumora.
Asadar, restul tumoral , de la recidiva din martie li s-a parut urias. Mi s-a scurs jumatate de viata la aflarea vestii. Cand am ajuns in martie 2012 in Turcia aproape in coma nu m-a mirat ca a recidivat, deoarece nu ma asteptam la alt diagnostic, dar cand tu te astepti sa iti spuna cineva ca este totul bine, si sa te trezesti cu dublare tumorii inmarmuresti, si chiar daca RMN-ul ar fi fost bun, o astfel de veste putea declansa automat recidiva, eu neavand voie a fi expusa la socuri de nici un fel, nici positive, nici negative. Ai mei erau la fel terminati de veste, intrucat pur si simple ne-am saturat de necazuri si boala. Vorba tatei,
-         “Uite asa omori omul, declansandu-i in infarct, mai ales ca el este hipertensiv. Nu s-a ajuns pana aici dar nici bine nu ne-a fost, iar noi trei teemuram de spaima. Afost un mos Nicolae care a cam turnat piper peste cadouri.
-         Urmatorul RMN ar tebui facut in martie 2013.
-         Sper ca macar atunci sa putem ajunge in Turcia pt a lamuri intr-adevar starea mea de sanatate, stadiul de evolutie ar tumorii, intrucat, ei au aparatura mult mai performanta decat in primitivismul nostru neaos din spitale, ceea ce nu mai mira pe nimeni.

Foarte haios a fost cand ne-am dus cu filmul RMN-ului facut in Turcia in iun. 2012, la singurul doctor oncolog din Ialomita, pe atunci stimabilul domn, Lazarescu care a exclamat:
_ “ Dar de ce ti-a pozat craniul din atatea pozitii, de ce au fost necesare atat de multe poze?”
Ha, Ha, Ha! , foarte amar caci la noi tehnologia este un cuvant din science- fiction, iar asta poate ucide si schingiui.
Turcii sunt indignati cand trebuie sa le trimit astfel de RMN-uri rudimentare, pentru ca pozele sunt neconcludente, insuficiente.
Nu stiu incotro sa apuc pentru a ajunge in martie in Turcia, unde netrebuie aproximativ 3 000 euro, pentru un control de calitate, intrucat o tumora de 8,7/ 5,3 cm. Nu este ceva infim, iar noi nu mai avem un leu pe card? Stau si ma gandesc, cat de mare a fost tumora initiala din martie 2012, daca acum dupa doua regresii este colosala!? Sunt uimita, deoarece turcii nu mi-au dat niciodata dimensiunile reale, pentru a ma menaja si bine au facut, deoarece acum sunt pe buna dreptate inspaimantata de ce zace in creierul meu.
In ciuda tuturor acestor imtemperii, inca traiesc, dar sincer nu inteleg cum inca se produce miracolul asta, si cat timp o sa se mai produca?
Sper din tot sufletul sa termin acest roman, ” Se intampla in Romania”, si sa incep unul frumos “ A inceput sa se intample si in Romania”, cand poate ne-om alinia Europei.
Sa inchiei, prin a spune iarasi ca m-am saturat de boala asta si de sistemul asta corupt si ineficient ca de mere padurete? ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu