“Kinetoterapeund”, pe la Spitalul de Recuperare Baile Felix

Acum aproape doua luni,pe 28 ianuarie 2013 am fost in Turcia pentru a mi se efectua cea ce a 5-a operatie cerebrala, cea de a instalare a acelui sunt, care sa imi dreneze lichidul cerebro spinal in stomac, procedura care slava Domnului, a dus la despasticizarea parezei.

Mi s-a recomandat inceperea recuperarii fizice imediat ce ajung acasa, eu oricum fiind externata dupa 4 zile de la operatie pentru ca ceea ce reusesti sa recuperezi in primele 6 luni de la operatie cam cu asta ramai toata viata, dupa cum mi s-a spus. Eu chiar am zambit pentru ca medicul s-a exprimat cu recuperare de calitate, si atunci am vorbit cu translatora, crescuta in Romania, spunandu-i:

“ Doamne daca ar sti dl. Doctor de unde vin eu, din Slobozia, cu o sala amarata pierduta in Spitalul Judetean Ialomita, despre care am mai scris ca are profesori foarte buni dar dotari ancestrale, s-ar mai razgandi in ceea ce priveste recuperarea de calitate, calitate fiind un subiect ce arde in orice domeniu.

Intr-un moment cand aproape ma resemnasem, intreband in stanga si in dreapta ca nu am sa gadesc un centru de recuperare  performant, am aflat de Spitalul de la Baile Felix, care mi s-a recomandat a fi cel mai bun.

Am intrat pe net sa ma documentez si mare mi-a fost mirarea sa aflu ca, desi construita cladirea in 1988, a fost modernizata in repetate randuri, dupa Revolutie. Orice strain dintr-o tara, asa ca o tara cica din Uniunea Europeana ar fi uluit de noi astia care suntem impresionati de ceva ce la ei este perfect normal, cam cum as rade eu de un African care s-ar bucura ca i-ai da un Siemens A50, unul dintre primele noastre telefoane aparute in Romania.

DA, am ramas impresionata de cand am intrat ca spitalul nu mai avea izul din camera strabunicii, ca in sala de sport de la noi, si ma simteam oarecum, in era noastra: Camere cu cate  doardoua paturi, un lux pentru Romania in care saloanele cu cate 8 - 12 paturi sunt la putere, care bonus mai au si baia pe hol, desi saloanele individuale pt tine si insotitor nu ar fi stricat J

Acum depinde si cu ce compari. Mi-a fost dat sa fiu internata si in “raposatele” spitale comuniste, si la Anadolu in Turcia, clinica de 5 stele, asa ca am putut sa fac o comparatie multilaterala, zic eu pertinenta, si chiar m-a preocupat aceasta analiza.

Eu am o vorba: romanul este foarte inteligent, si ar putea face multe, dovada acest centru, dar este HOT, si fura ca sa nu se inteleaga hot, fierbinte din engleza si de asta trebuie sa baltim paralizati ani de zile, ducandu-ne intr-o sala putrezinda, care nu iti ofera perspective de mai bine.

Se ridica cu mult peste ce este in Bucuresti, sau oriunde in tara ca centru de recuperare, dar ca orice lucru din Romania pe ici pe colo mai poarta pecetea ui “Dorel” J, ca de! Ori suntem in tara la noi ori nu mai suntem. Macar de ar fi toate spitalele noastre modernizate dupa modelul asta. Nu am vrut sa ma gandeasc numai la carente, fiind atat de preocupata sa ma bucur ca nu seamana cu cocina din Spitalul Universitar Bucuresti, de a carui trauma provocata nu stiu cand ma voi vindeca.

De regula la noi ori ai un centru vechi, prost dotat cu profesori foarte buni, ori un centru modern cu necalificati. Aici am gasit si specialist si dotari de ultima generatie, si pot afirma chiar ca sala de gimnastica arata exact ca cea de la Anadolu si asta cred ca spune totul, iar faptul ca intr-un timp foarte scurt de numai doua saptamani, am progresat cat in 4 ani, de cand m-au lasat paralizata nu mai mira pe nimeni. Nu zbor incaJ, dar merg mult mai corect, si aratandu-mi-se unde gresesc si cum sa corectez, stiu ce am de facut si singura acasa pana pe 27 mai cand sunt programata din nou, cand sper sa ma prezint intr-o forma mult mai buna.

Daca s-ar vrea, am excela in orice domeniu, dar pacat ca nu le prea “iese” ce vor ei din treaba asta facuta ca la carte in toate spitalele de stat iar repercusiunile sunt nenumerati oameni cchingiuiti care, ca ultima speranta isi incearca norocul in clinicile astea de recuperare fizica. Nu sunt nici primul nici ultimul caz lasat paralizat  dupa o interventie chirurgicala pe creier, iar aici la Baile Felix am mai intalnit personane pe care dupa un banal, anevrism zic banal ca pt mine dc nu e tumora mi se pare asa ceva usor,  i-au lasat paralizati. Operatia cu satarul de la noi e letala, mutilatoare.

Specificitatea romaneasca isi face simtita prezenta in faptul ca acesta este singurul centru de acest gen, la standardele astea in toata tara. Doar vreo 130 de paturi in conditiile in care cererea este tot mai mare, tot din cauza nepasarii lor, care au lasat infrastrucura in paragina, iar victimele accidentelor rutiere vin aici pe banda rulanta, ca si victimele neurochirurgilor din preaperformantele  spitale de stat romanesti.

Mi-e scarab cand ma gandesc ca astia si zic astia cu cel mai mare dezgust, au fost in stare sa inchida spitale orasenesti  importante pt regiunile lor, si institute de cercetare, daramite sa se gandeasca la spitale de recuperare, desi  acolo asteapta recuperarea tineri cu drame de neimaginat.

Accepti ca Romania nu e la SUA, sau ca Germania, vorbind de Europa din orice alt punct de vedere, , dar eu nu pot accepta ca sistenul sanitar este lasat de izbeliste, si nu pot accepta pt asta ma doare la propriu zi de zi.

De acum incolo,cu Dumnezeu inainte!, multa munca si poate o sa devin si eu curand, un om, asa ca un om cu doua maini si doua picioare, caci creierul oricum e injumatatit la propriu :) , si nu il mai pot reconstrui ca pe bucata de craniu :D,   sunt-ul e sunt, toata viata