Translate

sâmbătă, 19 ianuarie 2013

In drum spre patul de spital.



In ultimii 4 ani, am fost ca un bumerang, boala m-a transformat intr-un bumerang pe care oriunde si oricand l-ai arunca se intoarce in acelasi loc, in cazul meu, pe patul de spital, acest laitmotiv al existentei mele din 20. Ian. 2009 pana in prezent.
Se intampla ca anul acesta tot pe 20 ian, sa plecam catre internare, ca si in 2009 tot pe 20 ian. Ne-am internat in spital, la vremea aceea Spitalul Universitar Bucuresti.
Luni la ora 13:00 sunt programata la neurochirurgie, pentru a discuta despre operatie, probabil despre riscuri si in ce consta ea, iar la 13:30, la un nou RMN pentru a se vedea cum a evoluat chistul din data de 3. Dec. 2012, cand am facut ultimul RMN, si mi-au descoperit acest “butoi cu pulbere”.
Am fost atat de stresata de partea financiara a operatiei, temandu-ma ca nu vom putea ajunge, incat nici nu am mai avut puterea sa ma gandesc la dureri, la posibilitatea unui final tragic, etc. Privesc operatia asta ca pe o renastere, ca sansa mea la viata, la recuperarea mea totala: a parezei si stoparea pe veci a recidivelor.
Sper sa fie totul ok din punct de vedere financiar si in continuare sunt foarte nelinistita pentru ca am omis cranioplastia, pe care sigur or sa mi-o faca acum odata cu extirparea chistului, intrucat in mod cert, nu ma vor mai taia a 6-a oara, alta anestezie etc, etc. De fapt  noi am omis voit, pentru ca ni s-a parut exagerat sa cerem 30 – 40 mii euro cumulandu-le, fiindu-ne pur si simplu rusine cu o suma asta uriasa.
Fiind disperati sa scapam de pericolul iminent ce se afla in capul meu, mama a spus sa ne vedem salvate din asta si dupa aceea daca te faci bine lucrezi, strangi bani si iti faci tu singura cranioplastia.
Intr-adevar cand esti intr-o situatie limita nu te mai intereseaza decat supravietuirea, dar acum cand ma vad in situatia de a pleca, cu programarea facuta stau si ma framant,gandindu-ma la decizia medicilor de a cumula operatiile: “2 in 1.”
Totusi refuz sa cred k vom mai pati ca pe 8 mai 2009 cand eram cu bagajele facute pentru a pleca, asteptand masina sa ne duca la aeroport, si noua nu ne intrasera restul de bani de 5 mii de euro, pe care ni trimisese Primaria Slobozia, din cauza intarzierilor bancare. Toata lumea se urcase in masina catre aeroport si noi inca asteptam fisa de externare, eliberata numai in clipa cand contul meu era alimentat, lichidand datoria catre spital.
Imi doresc din tot sufletul sa nu mai am parte de astfel de peripetii si totul sa decurga normal.
Daca o sa fiu in stare  dupa operatie, o sa scriu in continuare pe blog pentru a descrie evolutia starii mele de sanatate
Exista o teama de neprevazut, si va rog mult sa va rugati pentru mine, pentru ca acum viata mea este in mainile Domnului si numai in El mai an nadejdea acum.
Tin foarte mult sa multumesc tuturor celor care au facut  posibila aceasta minune, plecarea mea in Turcia la Anadolu, pentru “ invierea” mea, in caz ca acesta operatie este primul pas spre insanatosirea mea completa. Am pariat totul pe o carte, viata mea sta in aceasta singura carte. Este totul sau nimic, si refuz sa ma gandesc la infrangere chiar daca sunt constienta k va fi  extrem decomplicat. O piesa de-ale formatiei Holograf, spunea asa: " Vreau o minune, vreau o minune-n viata mea,....."  


3 comentarii:

  1. georgeta paun ivancioiu19 ianuarie 2013, 08:16

    Sunt convinsa ca o sa fie totul bine. Multa putere sa ai si incredere in tine. Asteptam vesti bune.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multa sanatate Alexandra un mic cuvant o cranioplastie este 6800 euro cu 3 zile de spitalizare cu insotitor nu 30.000 de euro sau 40.000 de euro preturi sunt putin "exagerate" sper sa fi bine sa-ti dea Dumnezeu sanatate dar sa realizezi ca sunt oameni cu boli mai grave ca a tale care nu au avut sansa ta nu sa fi vesnic nemultumita si eu am fost operata de 5 ori la Anadolu am stat 6 luni in Turcia si am avut acumulare de lichid cefalorahidea,dureri terifiante,hemoragii cerebrale,cranioplatie si inca un rest tumoral care exista si care imi ameninta mai mult ca tie viata pentru ca este in coasa creierului si da tumora mea este maligna dar ma las in mana Lui Dumnezeu eu mi-am vandut apartamentul ca sa ajung sa ma operez....pretuieste ce ai si spune multumesc Lui Dumnezeu pentru ca te-a ajutat enorm si oamenii la fel nu mai fi nemultumita ca oamenii nu au bani sa doneze....imi pare rau nu e jignire e un pur adevar spune multumesc si binecuvantati sa fie cei care mi-au salvat viata care au facut donatii Lui Dumnezeu ca El este Tatal Ceresc Faca-se voia Lui sa fi binecuvantata cu credinta si sanatate sa-l gasesti pe El,Pentru mine Dumnezeu a facut miracole si nu mie frica de moarte mi-a dat tot mi-a dat binecuvantare si daca sunt condamnata inca.

    RăspundețiȘtergere
  3. Banuiesc ca domnul prof Osman Niyazi te va opera un neurochirurg de exceptie cu un suflet de aur binecuvantat

    RăspundețiȘtergere