Jocul de-a baba oarba in creierul romanilor

Aseara nu puteam dormi din motive lesne de inteles si stateam si ma gandeam la cum se fac  operatiile in Romania, fara „GPS-ul” aceala despre care am mai vorbit, care nu te lasa sa tai vreun nerv vital.

Doamne ajuta, sa nu nimeresc vreun nerv! nu prea ii ajuta pe neurochirurgii nostri, ca vorba aceea unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Si asa se face ca un caz care pentru turci era unul banal: tumora cerebrala chiar daca uriasa, era bine amplasata, pacient tanar de 21 de ani, fara complicatii si boli de alta natura, a tebuit sa se lupte cu paralizia durerile oferite gratuit de ai nostrii aia prostii, fie ei medici sau guvernanti ce isi bat joc de domenii vitate ale societatii, ca doar nu mi s-o intampla tcmai mie!!! Tie poate nu!, dar eu am platit  cu varf si indesat incompetenta si nepasarea altora si am venit aici ca sa tratez raul facut de voi, astia carora nu va pasa ca trimiteti in focurile iadului inainte de termen pacienti care se vad afundati in nisipuri miscatoare fara voia lor.  

Inteleg ca au studiat intens si ar trebuie sa stie „ harta” creierului foarte bine, pentru a nu se produce vreun „ accident” sa gresesti si se intample sa ramana pacientul paralizat vreo 4 ani cel putin. Imi stiu casa foarte bine ca doar acolo am crescut  si am locuit vreo25 ani, dar daca stingi lumina tot risc sa dau cu capul in tocul usii sau cu piciorul in vreun scaun, asadar in nurochirurgie nu te poti baza prea tare pe intuitie, pe plesneala, sa folosesc un termen neacademic.

Bine, teoretic nu poti ca ..practic.... avem mii de pacienti macelariti si lasati legume.

M-au tot acuzat diverse persoane ca am ales sa ma operez in Turcia la  clinica Anadolu, care nu este cea unde a fost Andreea Marin, aceea fiind din cate am retinut eu Acibaden.

In decembrie 2012  a trebuit sa fac obisnuitul RMN din 3 in 3 luni. Nu am mai avut bani sa mergem tot in Turcia si am preferat sa il facem a o clinica privata din Constanta si sa le trimitem RMN-ul prin mail. Pe langa faptul ca mi-au comparat RMN-ul facut la ei cu unul unde nu aveam recidiva, care nu era ultimul facut in septembrie 2012 cel cu care trebuia comparat si m-au speriat groaznic, facandu-ma sa cred k mi s-a dublat tumora, desi eu nu aveam simptome care sa anunte o recidiva. Acum la RMN-ul facut lunea trecuta a reiesit ca nu mai am pic de tumora, poate cel mult o umbra o dunga din ceea ce s-a vazut in filmele facute. 100% o sa aflu dupa operatie. Cum sa nu fug ca” dracu’ de tamaie de sistemul medical romanesc daca medicii nostri nu au fost in stare nici macar sa ma diagnosticheze corect daramite sa ma trateze. Ei ar fi tratat probabil tumora cu doze in exces de chimioterapie, daca nu cumva imi spuneau ca o sa mor ca cu Astrocitomul nu e de glumit ca de asta nu scap toata viata, lucru pe care l-am auzit in Slobozia ca nu mai am de trait, cand se pare ca ar fi sanse luand in considerare regresia fabuloasa care s-a produs si procedeul de implantare a cateterului pe care o sa il fac maine. Daca Doamne fereste nu puteam sa strang banii pentru a ma opera aici in Turcia preferam sa mor cand se intampla sa se sparga chistul cu lichid decat sa ma omoare altii.

Minunea strangerii sumei de care aveam nevoie s-a produs la timp, intrucat nu mai puteam sa astept prea mult. Deja presiunea in cap este foarte mare si  a inceput sa ma doara, pe langa amorteala pe care o   simteam din tara. Nu imi fac probleme pentru ca sunt aici si  se poate interveni imediat. Daca eram acasa inebuneam amandoua de spaima. Mult a fost si putin a ramas. Maine   pe la  ora asta se termina operatie, sper eu cu bine, intrucat sunt programata la 13:30 si tine vreo 3 ore.

„ Un fleac ma ciopartesc”.